Maraton Tur de Iasi
October 25th, 2008 adminPentru prima data am luat locul 1 la un maraton de MTB. A fost maratonul cu cel mai mult noroi. Multe amintiri placute ca de fiecare data.




Pentru prima data am luat locul 1 la un maraton de MTB. A fost maratonul cu cel mai mult noroi. Multe amintiri placute ca de fiecare data.




Maratonul Cupa Conpet a fost al doilea cel mai frumos maraton la care am participat vara asta dupa cel de la Medias. Am iesit pe locul 3 desi mi se cuvenea locul 2, din cauza unor greseli de organizare am fost clasat gresit. Nu sunt suparat pentru ca nu premiul ma motiveaza ci atmosfera de competitie, frumusetea traseului, placerea de a depune efort pe bicicleta, etc.
Minusurile acestui maraton au fost: marcarea proasta a traseului, o zona periculoasa in care pe traseu unii coborau iar altii care aveau avans coborau, atmosfera de mici si bere de la start/finish, chiar la finish eram nevoit sa ocolesc persoanele care imi stateau in cale si fumul gros de mici.
Lucrurile bune cu siguranta sunt mult mai multe, si sper sa le ating pe toate. In primul rand din toate maratoanele la care am fost vreodata acesta a fost foarte bine alimentat, efectiv am avut banane, ciocolata si tot felul de dulciuri din belsug, nu ne-a lipsit absolut nimic, a fost pentru toata lumea
. Punctul de alimentare de asemenea bine amplasat si destul de imbelsugat, eu nu am avut nevoie sa ma aprovizionez cu nimic intrucat eram ghiftuit si mancasem foarte bine inainte de concurs in urma experientei neplacute de la Tg Mures.
Revenind la enumerarea lucrurilor bune, la acest maraton mi s-a oferit spre deosebire de alte maratoane in loc de tricou un bidon de hidratare, foarte pretios in lumea ciclismului de munte. Pe langa toate acestea, la sfarsitul maratonului am avut parte de o masa de sanwichuri de toate felurile. Un lucru foarte bun. Peste toate acestea, pe baza numarului pe care l-am avut pe bicicleta am primit un bon cu care ni se oferea la restaurantul din apropiere un pahar de must si un sandwich mare insa acesta fiind cu carne nu am putut manca :[ .
Acest maraton a fost foarte important pentru mine pentru ca am reusit sa ocup un loc pe podium. Premiul mi-am propus sa i-l dedic lui Marius, un bun prieten cu care am tot iesit cu bicicleta destul de des si caruia simt ca ii datorez acest lucru. Daca el nu s-ar fi tinut de capul meu sa iesim la antrenament nu as fi ajuns aici. Din pacate Marius recent patise un accident pe bicicleta, fiind spitalizat timp de aproape 2 saptamani avand complicatii grave.


Am ajuns si la Tg Mures dupa o escala la Brasov unde m-am intalnit cu Marius, nepotul lui Sopincean cu care am petrecut cateva ore, am fost sa jucam un tenis si am fost surprins in mod negativ din cauza ca baiatul gresea extrem de mult, avea niste lovituri dezordonate si nici cu conditia fizica nu statea prea bine.
Am plecat din Bv si in jurul orei 10 seara am ajuns in Tg Mures la Ristache acasa, ne-am uitat la meci si am mancat pastrama de oaie impreuna cu el si cu un fin de-al lui.
A doua zi de dimineata in jurul orei 9 ajunsesem la start impreuna cu un prieten de-al lui Ristache. Am avut mare noroc pentru ca orasul este foarte intortocheat si singur nu prea ma descurcam.
Pe la ora 10 s-a dat startul, eram inscris la cursa de 50 km. A fost pentru prima data in viata mea cand am ajuns la capatul puterilor, respectiv dupa 40 de kilometrii de pedalat am simtit o stare de somnolenta si drept urmare m-am asezat in iarba, eram epuizat de toate puterile, imi era foame, vroiam sa abandonez. Mi-am dat seama imediat ca starea de cacat se datora faptului ca nu ma hranisem bine inainte de cursa, nu mancasem dulciuri asa cum trebuie iar organismul meu a reactionat imediat.
Dupa 15 minute de odihna timp in care un coleg mi-a oferit niste glucoza… cred ca a fost cea mai buna glucoza pe care am mancat-o vreodata. Nu voi uita niciodata acele momente.
Dupa ce am reusit sa ma ridic am ajuns la finish intr-un tarziu, sleit de puteri si convins in sinea mea dupa o asemenea experienta ca nu voi mai repeta greseala de a nu ma hrani bine inainte de cursa.
Mi-am luat tricoul care mi se cuvenea, apoi mergand spre masina m-am intalnit cu Petre si cu nevasta-sa, nu mai tin minte cum o chema :] cu care ma stiam din Retezat. Ne-am salutat, am stat putin de vorba, apoi am coborat in oras unde m-am intalnit cu familia Ristache care era in mijlocul festivalului vinului impreuna cu finii lor. Am stat vreo ora, am facut cateva poze, am mancat castane si am baut must, m-am plimbat prin targ, am cumparat niste vin, apoi am ajuns la Ristache acasa ca sa fac un dus. Dupamiaza in jurul orei 6 ma intorceam spre Ploiesti.
Ce pot spune despre acest maraton este ca mi-a lasat un gust amar nu pentru ca am iesit intre ultimii, ci pentru ca organizarea a fost foarte de cacat, unguri erau pretutindeni de credeam ca ma aflu in alta tara iar premiile am aflat ulterior ca nici macar nu au fost!!! Adica cei de la categoria elite nu au primit nimic pe cand categoriile inverioare au primit niste premii de 2 bani, respectiv cate o pereche de manusi foarte ieftine si chestii super simbolice. Un mare minus pentru un astfel de mataron la care au participat peste 250 de biciclisti.

You are currently browsing the MIRCEA’S BLOG weblog archives for October, 2008.
